Lecții prinse în Vizita de Studiu în Suedia și Lituania

Pădurea începe în pepinieră. Iar pepiniera începe cu sămânța. Am înțeles asta definitiv după ce am văzut cu ochii noștri cum se produce materialul săditor forestier în Suedia și în Lituania în recenta noastră vizită de studiu. 

Trebuie să înțelegem un lucru: fără pepiniere puternice și moderne este imposibil să schimbăm cu adevărat situația în domeniul mediului și să facem față secetelor! Practic, trebuie să ajungem din urmă trenul schimbărilor climatice, care și-a atins deja toată viteza... Soluții există. Unele țări deja le implementează. Vom reuși oare și noi să le conștientizăm esența și să le implementăm în timp util?

În ambele țări am găsit în fond același lucru: un sistem gândit și implementat la nivel de țară. Același standard de echipament în toate pepinierele, aceleași fișe tehnologice de producție, oameni instruiți după aceleași reguli. Nu insule de bune practici, ci o rețea care funcționează ca un singur organism pe toată țara, chiar dacă are zone bio-geografice diferite.

Suedia a construit acest sistem în decenii. Standardele industriale ale culturii containerizate s-au elaborat acolo încă din anii '60, iar astăzi opt pepiniere de stat dau împreună 126 de milioane de puieți pe an. E un sistem complex, rafinat, gândit până la detaliu și automatizat la maxim.

Lituania ne arată altceva, poate și mai prețios pentru noi: viteza fără a pierde din calitate! Țara a trecut de la peste 50 de pepiniere de stat la 11 și produce peste 50 de milioane de puieți pe an. 20% merge deja la export, împreună cu tone de semințe de selecție. Și tot asta în mai puțin de 10 ani! Iar în spatele cifrelor stă o înțelegere foarte profundă a tehnologiei și a felului în care ea trebuie adaptată la condițiile proprii.

Cea mai importantă lecție nu am găsit-o însă în sere, ci până la ele: în sămânță. La Skogforsk, institutul suedez de cercetări forestiere, câte o stațiune lucrează în fiecare zonă biogeografică a țării. Programul suedez de ameliorare a arborilor forestieri are aproape o sută de ani. Puieții din semințe ameliorate cresc azi cu până la 50% mai bine decât cei din material neselecționat, iar selecția pune tot mai mult accent pe supraviețuire, adaptarea la clima dinamică și rezistența la dăunători. Am văzut acolo procesul complex de selecție la mesteacăn, pin și molid și primele lucrări de cercetare cu stejarul.

Lituanienii au ajuns la aceeași concluzie pe drumul lor propriu: dacă produci în masă, trebuie să produci la cea mai înaltă calitate, iar calitatea începe cu genetica. Centrul lor genetic, parte a unei rețele de puncte de cercetare și livezi experimentale, selectează cele mai productive forme pentru fiecare specie. Lucrează cu încrucișare controlată, stimularea înfloririi, livezi semincere speciale, analiză genetică permanentă, altoire și selecția portaltoiului. La Kaunas, pepiniera nouă are un centru seminologic care lucrează atât cu coniferele, cât și cu foioasele, inclusiv cu speciile cu fructe de pădure, tot mai importante în reconstrucția ecologică.

Concluzia e simplă și imposibil de ocolit: un puiet perfect crescut în container dintr-o sămânță de proveniență necunoscută rămâne un arbore nesigur. Semințele lor nu le putem împrumuta, speciile și clima noastră sunt altele. Putem împrumuta însă metoda și organizarea, ca să câștigăm timpul extrem de prețios!

Credem că Republica Moldova poate parcurge acest drum și mai repede. Condițiile sunt acum, poate pentru prima dată, toate pe masă: reforma sectorului silvic, banii BEI pentru PNERP și trei pepiniere industriale și un centru seminologic, pepiniera din sud prin Green Shield. Și o secetă istorică, care ne-a arătat cât de urgent avem nevoie de păduri din specii native, nu de încă un val de salcâmete.

Aici e miza - de a construi în ani - ceea ce alții au făcut în decenii!

Producția de puieți în containere nu e o anexă a gospodăriei silvice. E o galaxie separată: o tehnologie aparte, cu multe subtilități, competențe cu totul diferite, un ritm mult mai dinamic... De aceea structura care produce materialul săditor și se ocupă de seminologie trebuie să fie o întreprindere separată sau, cel puțin, una cu autonomie largă. În ea trebuie să intre arboretele semincere, plantajele și un program de selecție a speciilor noastre native pentru clima care vine. Are nevoie de oameni aleși care sunt gata să se dedice profesional acestui subiect și de cercetare care perfecționează genetica și tehnologia, de la stejar la celelalte foioase native.

Și încă ceva, poate cel mai important. În pădure, fiecare ciclu durează un an, iar selecția genetică se măsoară în decenii. O greșeală înseamnă un an pierdut, uneori mai mulți. Nu ne putem permite luxul să învățăm din propriile greșeli. Trebuie să învățăm din greșelile altora și să aducem cât mai repede experiența care contează pentru Moldova.

Pădurile de mâine se decid acum, prin felul în care ne organizăm semințele și pepinierele. Voi cum vedeți lucrurile? Spuneți-vă părerea în comentarii și dați mai departe.

Toate ideile, recomandările și concluziile - mai detaliat, le-am sumarizat într-un document care pleacă acum către Minister, Partenerii de dezvoltare și Donatori. Îl puteți răsfoi mai jos, iar cu un click pe document se deschide în Google Docs, unde puteți lăsa comentarii și propuneri.

Tot parcursul vizitelor de studiu - după #TehnologieContainerizata