Lituania: de la peste 50 de pepiniere la 11 și 50 de milioane de puieți pe an [FOTO]

După Suedia, a doua țară a vizitei noastre de studiu despre tehnologia containerizată a fost Lituania. Am văzut trei locații ale Serviciului Forestier de Stat, câteva sectoare plantate și ceva ce ne-a impresionat poate mai mult decât utilajele: o țară care își modernizează silvicultura fără să-și taie rădăcinile.

Prima oprire a fost pepiniera din Panevėžys. Dintre cele peste 50 de pepiniere de stat, ea a fost prima care a pornit transformarea spre cultura containerizată. Rezultatele au fost atât de convingătoare, încât întregul sector a fost trecut pe această cale. Ce se vede astăzi aici înseamnă 8 ani de investiții continue, dar nici acum nu se opresc: se aduc utilaje noi, se extind suprafețele, iar planurile cresc. Doar Panevėžys produce în jur de 15 milioane de puieți pe an.

Concentrarea a schimbat tot sectorul. Numărul pepinierelor de stat s-a redus de la peste 50 la 11, iar numărul angajaților s-a redus proporțional. În schimb, cantitatea și calitatea materialului săditor au crescut semnificativ. Astăzi sectorul produce peste 50 de milioane de puieți pe an, iar 20% pleacă la export, împreună cu tone de semințe de selecție.

Producția de masă i-a adus pe colegii lituanieni la o concluzie inevitabilă: dacă produci în masă, trebuie să produci la cea mai înaltă calitate. Altfel nu poți concura pe piața internațională, iar lituanienii vor să-și crească cota de export. Dar și ocoalele silvice locale lucrează cu mult mai multă satisfacție cu puieții de selecție - diferența în teren se vede cu ochiul liber.

Așa am ajuns la a doua locație - un centru genetic înființat recent, parte a unei rețele de puncte de cercetare și livezi experimentale. Aici se selectează cele mai productive forme pentru fiecare specie: încrucișare controlată, stimularea înfloririi, livezi semincere speciale, analiză genetică permanentă pe mai mulți factori, altoiri și selecția portaltoiului pentru un sistem radicular viguros. Cercetarea se finanțează din granturi și proiecte, dar și din veniturile proprii ale sectorului de producție a materialului săditor, care a devenit deja autosuficient financiar. Investițiile continuă și aici: chiar acum se construiește un nou solar industrial pentru nevoile cercetării, iar în fotografii se vede etapa turnării stâlpilor de beton.

A treia locație a fost pepiniera din Kaunas. Ține tot de Serviciul Forestier Lituanian, dar a fost construită ținând cont de experiența de la Panevėžys. Aici funcționează și un centru seminologic axat atât pe conifere, cât și pe foioase, inclusiv pe speciile cu fructe de pădure: păr, măr, pomușoare. Acestea din urmă capătă tot mai multă importanță în reconstrucția ecologică și în managementul ariilor protejate, unde se plantează prioritar pentru susținerea biodiversității.

Pepiniera nouă a fost ridicată pe un teren unde existau deja stejari seculari și o infrastructură seminologică din era sovietică. Și arborii, și o parte din instalațiile vechi au fost păstrate și sunt menținute funcționale, deși generația nouă e mult mai eficientă ca productivitate, calitate și consum de energie. Respectul față de natură, istorie și munca generațiilor anterioare - probabil, anume acesta este unul dintre pilonii renașterii industriei forestiere în țările baltice. Și Lituania nu se oprește aici: concomitent se construiesc încă două pepiniere complet noi, care urmează să ridice tehnologia producției la următorul nivel.

Apropo, un kilogram de sămânță de conifere de calitate poate costa câteva mii de euro, în funcție de selecție, genetică și alți factori. Sămânța forestieră de calitate e un produs foarte căutat pe piața internațională, unde de regulă producătorul dictează prețul. Pentru silvicultori - o sursă suplimentară de venit.

Ultima parte a programului am petrecut-o în teren, pe sectoare plantate cu material săditor containerizat. În drum am oprit pe scurt la o zimbrărie, parte a rețelei paneuropene care a readus zimbrul european în libertate, după ce specia dispăruse complet din sălbăticie la începutul secolului trecut. În Lituania, revenirea zimbrului a început în 1969. Astăzi în zimbrărie trăiesc peste 70 de exemplare, iar în libertate, după datele gazdelor, peste 700.

Lituania nu a copiat pur și simplu o tehnologie. A construit un sistem de țară, în care pepinierele, sursele de semințe, cercetarea, genetica și plantarea în teren lucrează ca un singur mecanism, care se finanțează în bună parte singur și aduce bani din export. Pentru Moldova, aceasta e poate cea mai importantă lecție de până acum.

Vizita de studiu se realizează în cadrul acordurilor de parteneriat dintre AO LuRenOm, Agenția "Moldsilva" și ICAS - Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, în colaborare cu Serviciile Forestiere de Stat din Suedia și Lituania, și este facilitată de platforma ARBORETUM.LIVE (Follow-the-root). Mulțumim gazdelor lituaniene pentru deschiderea fără precedent - am venit pe capul lor în toiul sezonului - și pentru disponibilitatea de a ne împărtăși cele mai fine detalii ale proceselor și tehnologiei.

Rămâneți conectați. Tot parcursul vizitei - după #TehnologieContainerizata