OMUL ȘI NATURA UN ÎNTREG

Lumea noastră este mult mai complexă decât credem noi.

Omul din firea lui consideră că este stăpân peste tot ce-l înconjoară, că toate lucrurile îi sunt cu putință și planeta îi aparține.

Dacă e să privim lucrurile mai filosofic, noi nu suntem stăpânii planetei, și nu planeta există datorită nouă, dar noi existăm datorită planetei. Planeta este casa trupului nostru și așa cum avem grijă de casele noastre în care locuim cu familia, așa ar trebui să îngrijim și planeta, care defapt este baza existenței.

În natură toate fenomenele sunt interlegate, avem o conexiune colosală cu fiecare element, particulă din care facem parte.

Noi existăm datorită bunului circuit al naturii, nu datorită bunei dezvoltări economice.

Noi respirăm aer proaspăt, datorită copacilor care prelucrează aerul expirat de noi și nu doar, dar de întreg habitat. Copacii ne purifică aerul și ni-l fac vital. Bem apa care o produc izvoarele pământului, savurăm natura creată de acest pământ. Așa dar, este greșită abordarea unei vieți privite strict din punct de vedere economic. Omenirea ar trebui să aibă grijă în primul și în primul rând de natură: plantând păduri, protejând mediul ambiant, dar nu exploatând doar din bunurile naturii fără a oferi nimic în schimb.

Această idee de a avea grijă de tot ce ne înconjoară ar trebui să fie o credință primară, cultivată în noi, de mici copii.

Dacă poluăm mediul ambiant dăunăm direct fiecărei viețuitoare în parte, care poate nu o să își dea suflarea din start, dar va degrada pe parcurs și astfel în timp ne vom isca cu o ecologie distrusă, absolut neprielnică pentru viață.

Omul cu greu își înțelege semenii, dar și mai greu percepe complexitatea vieții.
Trebuie să prețuim fiecare vietate, fiecare organism și formă de viață care o întâlnim în calea vieții, de la particulele de aer, apă, la microorganisme, insecte, târâtoare, animale, plante și tot habitatul existent.

Pentru că fiecare în parte contribuie la menținerea vieții în ecosistemul de pe Terra.

O simplă dispariție de o specie de animale sau plante, aparent nesemnificativă, va afecta considerent starea și calitatea mediului.

Din acest motiv trebuie să nu desconsiderăm valoarea fiecărui element și să nu ne mai jucăm de-a creatorul, asumându-ne dreptul de a decide cine și cum trebuie să trăiască, cum să curgă izvoarele, când trebuiesc tăiați copacii, care flori trebuiesc replantate, sau care animale dresate.

Cu cât ne vom implica mai puțin în bunul circuit al naturii, cu atât vom dobândi un echilibru mai sănătos și mai sigur pentru un trai decent, în comuniune cu natura.