Reflecții asupra conferinței salcâmului: de la emoții la consens – prin capacitatea de maturizare a dialogului

În primul rând, vreau să mulțumesc organizatorilor și, personal Dnei Victoria Covali pentru acest eveniment organizat la un nivel foarte înalt! Însăși faptul că o astfel de conferință are loc la Chișinău și că discuția s-a desfășurat într-un cadru civilizat, bine organizat și deschis este, în sine, un progres enorm pentru dialogul din domeniu.

A fost nu doar un schimb de idei, ci și o oportunitate reală de comunicare între oameni care, deși vin din zone diferite — societate civilă, mediul academic, sectorul silvic – lucrează, în esență, pe același teren de interes național.

› Începem cu contextul real al conferinței

Un aspect important, recunoscut public, inclusiv de organizatori, este că această conferință a venit și ca răspuns la petiția înaintată de 55 de organizații obștești în Decembrie 2025.

Acea inițiativă a generat multe emoții și reacții exagerate. Probabil, și un anumit grad de frustrare în rândul unor colegi silvicultori, care s-au simțit vizați.

De aceea, este esențial să subliniem încă odată foarte clar:

→ Petiția nu a fost împotriva salcâmului în sine

→ Și nu a fost împotriva silvicultorilor!

A fost o intervenție pentru reechilibrarea politicilor de împădurire, în special pentru creșterea ponderii speciilor autohtone.

Pentru că, în practica ultimilor ani, salcâmul a fost utilizat, în multe cazuri, disproporționat față de potențialul speciilor locale. Iar faptul că dialogul a căpătat continuitate și a evaluat în forma de azi – este un lucru foarte și foarte bun!

› Unde ne-am întâlnit: un consens important

Un rezultat extrem de valoros al acestei conferințe este faptul că am reușit să ajungem, de comun acord, la niște concluzii foarte importante:

✔️ Salcâmul are un rol clar și legitim

pe terenuri degradate
pe soluri erodate
în condiții de bonitate foarte joasă
acolo unde este nevoie de stabilizare rapidă

❗ Dar acolo unde există condiții pentru specii locale, valoroase ecologic (ex. Stejar, Paltin, Gorun, Carpen, Frasin, Plop...), acestea trebuie să fie prioritare.

→ Nu ar trebui să plantăm salcâm acolo unde poate crește o pădure din specii locale.

Această diferențiere simplă, dar esențială, a permis detensionarea discuției și a creat baza pentru un dialog constructiv.

› Diferența conceptuală care lipsește: plantație energetică vs. pădure

Una dintre ideile care trebuie spusă mai clar și pe care am să insist, este aceasta:

→ Nu toate plantațiile forestiere pot fi numite păduri.

Salcâmul poate avea multiple roluri:

energetic
economic
melifer
de protecție
de pioner…

Dar o pădure, ca ecosistem, înseamnă:

biodiversitate
stabilitate pe termen lung
funcții hidrologice complexe

Confuzia dintre aceste două concepte generează multe dintre tensiunile actuale.

› Apa - variabila critică pe care o ignorăm prea ușor

Dincolo de argumentele economice și tehnice, cred că trebuie să privim mai atent lucrurile prin prisma apei. Dispariția apelor de suprafață și degradarea pînzei freatice sunt cele mai mari provocări ecosistemice acum și pentru următoarele decenii.

Un exercițiu simplu arată că:

creșterea anuală a salcâmului (între 6–12 m³/ha) implică un consum semnificativ de apă
în anumite condiții, acest consum poate depăși toată apa provenită din precipitații

Din această perspectivă, în anumite contexte, salcâmul poate deveni o cultură care generează deficit hidrologic

Acest lucru nu anulează avantajele economice - dar obligă la o analiză mult mai atentă unde face să plantăm salcâm și unde nu.

Un detaliu care merită menționat este reacția din sală la aceasă ilustrație analitică. Atunci când am propus acest exercițiu simplu de evaluare a balanței de apă a speciei, nu au existat comentarii sau completări din partea colegilor silvicultori prezenți.

Nicidecum nu în calitate de critică, ci mai degrabă ca o observație:

→ putem deduce pe rol de presupunere că astfel de calcule – care leagă direct producția forestieră de balanța hidrologică – nu sunt încă integrate sistemic în practica curentă.

Și, poate, aici este unul dintre punctele cheie: silvicultura contemporană, în multe contexte, a evoluat foarte mult în direcția optimizării tehnice și a producției, dar evident, că este necesară o reconectare mai profundă cu contextul ecologic în sensul larg al cuvântului, în special cu interdependențele legate de apă, sol, climă, faună.

→ Tocmai de aceea, astfel de discuții sunt absolut necesare. Nu pentru a contrapune poziții, ci pentru a extinde cadrul de analiză și a integra perspective complementare – științifice, hidrologice, ecologice...

Aceasta este, de fapt, încă o dovadă a necesității unui dialog continuu și interdisciplinar.

› Tehnologia ca soluție: oportunitatea culturii containerizate

Un alt punct important, care merită dezvoltat, este legat de constrângerile tehnologice recunoscute inclusiv la nivel instituțional.

Dacă vrem mai multe specii autohtone, trebuie să avem capacitatea să le producem și să le plantăm eficient.

→ Aici, cultura containerizată reprezintă o oportunitate reală!

Noi vedem deja rezultate foarte bune în:

creșterea calității sistemului radicular
reducerea șocului de transplantare
adaptarea la condiții de stres (secetă, soluri dificile)
diversificarea speciilor utilizate
extinderea ferestrei de timp pentru realizarea plantărilor

Este unul dintre instrumentele care pot face adaptarea la schimbările climatice posibilă — nu doar dorită!

› Valoarea științei aplicate: lecția din Ungaria

Un aspect care m-a impresionat în mod deosebit a fost prezentarea colegului din Ungaria.

Rezultatele arată că, în timp, s-a realizat o selecție riguroasă a salcâmului, identificându-se forme cu valoare adăugată clară:

adaptate la soluri extrem de degradate
cu creștere dreaptă, potrivită pentru lemn de calitate
cu o perioadă mai îndelungată de înflorire (importantă inclusiv pentru apicultură)

→ Aceasta este o demonstrație clară că știința poate rafina și îmbunătăți chiar și speciile controversate.

De aceea, cred că poziția corectă este una pragmatică: dacă alegem să plantăm salcâm în Moldova, în special urmărind beneficii economice, atunci trebuie să folosim aceste forme selecționate, performante, și să valorificăm la maxim rezultatele cercetării.