Comisia Europeană propune ca statele UE să se pregătească pentru +3 °C

Pe 27 octombrie, Comisia Europeană a prezentat proiectul Legii europene privind reziliența climatică (European Climate Resilience Law). Bruxelles-ul propune ca guvernele tuturor statelor Uniunii să-și planifice politicile și investițiile având în vedere o lume cu circa 3 °C mai caldă decât nivelul preindustrial până în 2100. Despre pregătirea documentului a scris și Financial Times, care vorbește despre 2,8 °C. În documentele Comisiei apare însă "circa 3 °C", iar 2,8 °C este estimarea Programului ONU pentru Mediu (UNEP) pentru politicile climatice actuale ale lumii. Diferența e mică, dar contează: nu este o prognoză, ci un reper de calcul de la care se propune să pornească deciziile.

Argumentul Comisiei e simplu. Europa se încălzește de aproximativ două ori mai repede decât media planetei, iar vara lui 2026 a arătat prețul acestei diferențe. Potrivit unei estimări modelate a cercetătorilor de la Imperial College London și London School of Hygiene and Tropical Medicine, canicula a curmat peste 50 000 de vieți în 854 de orașe din 30 de țări europene, iar circa 65% dintre aceste decese sunt legate de schimbările climatice. Nu este statistică oficială, dar proporțiile spun destul. Comisarul pentru climă Wopke Hoekstra a evaluat pagubele economice ale vremii extreme din această vară la peste 100 de miliarde de euro și a recunoscut că, chiar dacă astăzi facem totul bine la capitolul reducerea emisiilor, asta nu va ajunge pentru a ne proteja cetățenii de pericol. Obiectivul de 1,5 °C rămâne în picioare.

Proiectul prevede că fiecare stat ar urma să adopte un singur plan strategic național privind reziliența climatică până la 31 decembrie 2030, care îl înlocuiește pe cele patru instrumente de planificare existente. Evaluările naționale ale riscurilor climatice se propun până la 30 iunie 2029, apoi din cinci în cinci ani. Guvernele ar trebui să desemneze o autoritate de coordonare și să stabilească cine răspunde concret de fiecare risc major, fie că vorbim de caniculă, secetă, incendii sau inundații; în elaborarea planurilor se propune implicarea autorităților locale și regionale. Planurile ar urma să sprijine soluțiile bazate pe natură, iar Comisia vrea să evalueze progresul statelor o dată la doi ani, prin Semestrul european. Planul strategic al Uniunii intenționează să îl prezinte în trimestrul al treilea din 2028.

Punctul slab sunt banii. Adaptarea va avea nevoie, potrivit Comisiei, de circa 70 de miliarde de euro pe an până în 2050, iar sursele de finanțare nu sunt încă numite: legea în sine nu aduce fonduri noi. Există doar instrumente deja existente, niciunul dedicat integral adaptării. Cheltuielile pentru adaptare se propune să fie contabilizate în ținta de cel puțin 35% din viitorul buget al UE pentru 2028-2034 destinată climei și mediului; Banca Europeană de Investiții intenționează să direcționeze cel puțin 30 de miliarde de euro către adaptare în 2026-2030, iar Fondul social pentru climă va oferi până la 86,7 miliarde de euro pentru sprijinirea grupurilor vulnerabile, inclusiv prin măsuri de reziliență. Printre pașii următori, Comisia menționează un plan european pentru caniculă, o alianță pentru asigurări climatice (astăzi e asigurată doar aproximativ o pătrime din pierderile cauzate de dezastre), o inițiativă europeană privind apa și o listă a celor 100 de teritorii cele mai vulnerabile la climă.

Critici vin din ambele direcții. Peter Liese, din Partidul Popular European, sprijină clarificarea responsabilităților, dar avertizează că planurile singure nu protejează oamenii și pot bloca resurse inutil dacă nu sunt gândite pragmatic. Kai Tegethoff, de la Verzi, se teme de un document care ne arată exact cât de expuși suntem și nu ne obligă la nimic. Proiectul trebuie încă examinat de Parlamentul European și de Consiliul UE, așa că textul final se poate schimba.

Republica Moldova este țară candidată la aderarea la UE, iar legea nu o vizează direct până când nu devine stat membru. Este însă logic să ne așteptăm ca astfel de cerințe de planificare să ajungă mai devreme sau mai târziu și la noi, iar canicula, seceta și lipsa apei nu sunt pentru Moldova un scenariu abstract. Pentru cei care lucrează cu pădurea, proiectul conține un detaliu de reținut: soluțiile bazate pe natură, adică reîmpădurirea, înverzirea orașelor, refacerea albiilor și a bazinelor hidrografice, se numără printre lucrurile pe care statele ar urma să le sprijine. Legea se poate scrie într-un an. Pădurea care răcorește un oraș și ține apa în sol crește decenii. Timpul se numără de la plantare, nu de la adoptarea planului.

Surse primare: Comisia Europeană, "Protecting Europe with stronger climate-resilience", proiectul de regulament COM(2026) 730, Comunicarea Comisiei COM(2026) 720.