Stejarul

Stejarul – este probabil una dintre cele mai larg răspândite și cunoscute specii din zona temperată.

Este un arbore robust, înalt și cu coroană bogată. Baza multor păduri din emisfera de nord și una din cele mai longevive specii. Se întâlneşte, mai ales la câmpie şi în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite stejărete, stejarul se găseşte şi în amestec cu alte foioase, în aşa-numitele păduri de şleau.

Stejarul are un areal natural foarte larg pe teritoriul Europei și Americii de Nord. Dezvoltă un sistem radicular puternic cu o rădăcină pivotantă foarte adâncă. Scoarța îi este brăzdată și, adăpostește o faună diversă de insecte, în special furnici. Frunzele au o formă specifică, care deseori este utilizată în geraldică. Ghinda – fructul stejarului poate avea diverse dimensiuni, în dependență de areal. Este hrana de bază a mistreților, porcilor și altor animale de pădure.

Solitar, Stejarul formează o coroană larg împrăștiată și ramuri puternice. În plantările de grup se îndreaptă în sus, formând o tulpină, relativ dreaptă. Stejarul lasă o umbră destul de deasă, din care cauză, ramurile de jos, de multe ori i se atrofiază. Copacii bătrâni formează scorburi la diferite înnălțimi, care devin adăpost pentru diverse animale și păsări de pădure. Astăzi există exemplare de Stejar cu vârsta de peste 2000 de ani.

Cel mai mult este apreciat lemnul Stejaului, din care cauză s-au întâmplat masive tăieri a pădurilor de stejari, în special în perioada Evului Mediu – pentru construcția de corăbii din lemn. În prezent este utilizat ca material de construcție prețios și în producerea diferitor confecții. Scoarța și rumegușul se utilizează în medicina populară. Primăvara – florile Stejarului sunt o sursă de polen pentru albini și alte insecte polenizatoare.

În mitologia Slavă, Stejarul este considerat arborele adevărului. Slavii credeau că primul bărbat a apărut dintr-o scorbură de Stejar. Cel mai vechi Stejar din Moldova, este considerat Stejarul din Cobâlea, numit și Stejarul lui Ștefan Cel Mare, vîrsta estimată a căruia este de peste 700 ani.