Sepp Holzer ”Permacultura”, DAAC-Press, 2014
„… Cea mai mare catastrofă din lume este faptul, că omul s-a distanţat de Natură şi a încercat să creeze ceva mai perfect decât creaţia Naturii. Cauza tuturor calamităţilor, precum şi a consecinţeor acestora, au fost oamenii…”, - susţine Sepp Holzer – agrarianul-revoluţionar cu renume mondial, care ştie să-şi organizeze spaţiul înconjurător în aşa mod, încât în acest mediu se simte la fel de bine şi omul, şi flora, şi fauna - Natura însăşi, căci componentele ei nu doar coabitează, ele se completează reciproc, existând într-o armonie supremă. Sepp Holzer ne învaţă să cugetăm în concordanţă cu Natura. El ne arată posibilităţile omenirii de a însănătoşi Pământul, dar şi ce poate face fiecare dintre noi pentru a coopera cu Natura şi a trăi altfel. Doar ţinând cont de interacţiunea tuturor elementelor existente în Natură, putem acţiona în armonie cu ea, putem deveni parte componentă a ei şi înţelege legile ei nescrise.Omul poate şi trebuie să perceapă perfecţiunea Naturii, să renunţe la stereotipurile învechite în relaţiile cu Natura, să înţeleagă: inundaţiile, secetele, foamea, epidemiile, incendiile şi alte calamităţi sunt consecinţe logice ale atitudinii greşite a multor generaţii de oameni faţă de Natură.
Sepp Holzer a scris această lucrare fundamentală în parteneriat cu fiul și nora sa, Josef Andreas si Claudia Holzer
Cartea are 291 de pagini cu ilustratii colorate, este cu coperta tare, tradusă și editată calitativ!
Editura DAAC-Press, 2014
Prefață de Joe Polaischer
De fiecare dată când pașii și lecturile mă conduc în Austria natală, îmi face plăcere să vizitez faimoasa fermă a lui Sepp Holzer din Krameterhof și să discut cu Sepp Holzer tematic, despre principiile permaculturii.
Durabilitatea, sustenabilitatea și reciclarea sunt termeni pe care îi considerăm subînțeleși și chiar perimați în mai mult de 20 de ani. Nisipul pare să curgă din ce în ce mai mult în clepsidra timpului. Vedem nuanța cuvântului globalizare, inclusiv asupra naturii și culturii de pe Pământ. Resursele sunt perimate, alături de natură, de combustibilii fosili și petrolul - se apropie de epuizare, moment asemănător schimbărilor climatice care ar putea fi cea mai mare provocare a existenței umane.
Mișcarea de susținere a permaculturii este în creștere la nivel global, sugerând o modalitate viabilă de rezolvare a acestor probleme prin cultivarea hranei și societatea durabilă și reziliența. Prea mulți permacultori și mulți alții au fost inspirați de pionierii precum Bill Mollison, David Holmgren și Sepp Holzer, care dezvoltă și răspândesc înțelegerea cu natura și înțelegerea culturii umane cu natura. Această muncă trebuie înțeleasă cu natura ca un simț special. Este fascinant să te ascunzi de experiențele altora și să te implici în curiozități naturale. Cunoașterea este esențială și în acest mod, este important să o faci.
Crearea unei culturi permanente se bazează în primul rând pe readucerea culturii în agricultură. Fermierii și grădinarii sunt producători de hrană și sunt apărătorii culturii. Distrugerea solului înseamnă distrugerea fermierilor – prin urmare și a culturii. Fermierii și grădinile noastre sunt oglinda comportamentului nostru față de natură. De asemenea avem astăzi nevoie de o schimbare a modului de gândire și de noi valori etice și ecologice. Trebuie să vorbim de noi principii de „bioetică”, în cel mai adevărat sens al cuvântului.
Unde, mai exact, trebuie să înceapă această schimbare? Cu siguranță, de exemplu, în grădina noastră și prin atitudinea noastră față de natură, dar mai ales prin reluarea contactului nostru cu solul. Dacă vrem să avem grijă de pământ, trebuie să ne schimbăm complet atitudinea față de el. Pe măsură ce înțelegem legăturile complexe ale ecosistemului, ne îndreptăm către o agricultură mai durabilă și o viață mai simplă.
Cărți ca aceasta pot fi de mare ajutor consumatorilor, atrăgându-le atenția asupra aspectelor de bază ale vieții de zi cu zi. Mi-aș dori ca această carte să fie citită și împărtășită pentru a susține experiența, înțelegerea și cunoștințele generațiilor viitoare.
Sper ca această carte să ne călăuzească pe drumul către un viitor sustenabil.
Joe („Sepp”) Polaischer,
Ferma Rainbow Valley, Noua Zeelandă, iulie 2004
Concluzie de Sepp Holzer
Viața și agricultura naturală sunt greu de menținut într-un moment în care economia, știința și politica – fără a ține cont de natură – vizează doar așa-numitul „progres”. „Crești sau mori” este motto-ul în momentul de față. În economia noastră competitivă gândirea naturală nu prea își mai găsește loc.
Animalele sunt ținute în spații din ce în ce mai mici, hrănite automat și controlate de calculatoare. Așa se pierde contactul cu animalele, iar animalul este privit ca o marfă și nu ca o ființă vie. Se vorbește doar despre „producția de carne”. De la o creatură asuprită nu ne putem aștepta la niciun aliment sănătos. Suferința animalelor se transmite la om. Observațiile mele confirmă aceste lucruri zi de zi. O abordare respectuoasă și atentă a lumii noastre și a celorlalte ființe vii de pe Pământ este singura cale corectă.
Unul dintre principiile mele de bază este: „încearcă să te pui în pielea celuilalt, fie acesta plantă sau animal, doar așa îți poți da seama rapid dacă ai construit pentru el habitatul ideal. Dacă observi îndeaproape plantele și animalele, vei vedea imediat dacă se simt confortabil. Dacă insiști tu, ca prieten al unor plante și animale sănătoase vei fi cel mai mare câștigător.”
Sunt mult mai multe de spus despre experiența mea în relațiile cu animalele și plantele. O carte nu le poate cuprinde pe toate, din păcate. Prietenul meu, Prof. Dr. Bernd Lötsch, – în multe sensuri și exemplu mare pentru mine – mi-a cerut să documentez întreaga mea experiență practică atunci când ne-am întâlnit, în urmă cu nouă ani. Voi încerca, pe cât posibil, să-mi înregistrez experiențele și observațiile și să le împărtășesc, păstrându-mi astfel promisiunea de atunci.
Sper că această carte să ne ajute pe toți să devenim mai respectuoși cu natura și ființele din jurul nostru! Natura este perfectă în tot ceea ce creează, numai noi, oamenii, facem greșeli.
