STEJAR ROŞU
Stejarul roșu (latină Quércus rúbra) este un copac frumos, maiestuos, originar din Canada. Atinge o înălțime de 25 de metri. Creșterea rapidă. Este rezistent la îngheț și secetă. Are o rădăcină de miez adânc, întărește și purifică apa din straturile adânci. Formează o puternică literă de frunze, restabilește rapid fertilitatea solului. Poate fi un arbore de pionierat atunci când se creează păduri pe situri goale.
Arbore exotic, de mărimea a I-a, în staţiuni favorabile putând depăşi 30 m înălţime şi 1 m diametru.
Înrădăcinarea este profundă, cu numeroase rădăcini laterale subţiri.
Tulpină dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv strâns.
Scoarţa cenuşiu-verzuie, mult timp netedă şi subţire, spre maturitate formează crăpături distanţate ca la tei.
Lemnul este cafeniu deschis, cu inele anuale mari, de calitate inferioară în raport cu stejarul sau gorunul.
Coroană mare, cu frunziş bogat, iar lujerii sunt roşii-bruni, lucitori, muchiaţi, cu lenticele gălbui.
Muguri alterni, roşcaţi, lucitori, ovoconici, cu numeroşi solzi, depărtaţi de lujer.
Frunze de 11-22 cm, lobate, cu lobii adânciţi până la mijlocul jumătăţii limbului, scurt şi neregulat lobulaţi şi terminaţi cu vârfuri prelungite; pe faţă sunt verzi închis, iar pe dos verzi deschis cu smocuri de peri ruginii în axila nervurilor; toamna devin pieloase şi se colorează în galben apoi în roşu, foarte decorativ.
Flori unisexuat monoice, cele mascule grupate în amenţi, iar cele femele câte două la subsuoara frunzelor, apar pe lujerii în curs de creştere.
Fructele (ghindele) sunt achene scurt pedunculate, lat ovoide, 2 cm, cu tegumentul gros, aşezate cam 1/3 într-o cupă conică sau în formă de taler (Q. r. var. maxima).
Maturaţia este bienală, ghindele se coc prin septembrie-octombrie, în toamna primului an fiind de mărimea unui mugure; maturitatea este la 25-30 ani, iar periodicitatea fructificaţiei o dată la 2-3 ani, fructificaţiile fiind abundente.
Longevitate – circa 300 ani.
