Stejarul cu funza de Castan

Stejarul cu frunza de Castan (Quercus Castaniefolia) este una dintre speciile de stejar cu cea mai rapidă creștere, și o toleranță la secetă deosebită.

Un copac frumos până la 25-30 m. înălțime, foarte rar atinge cota de 45 metri. Are un trunchi zvelt și un sistem radicular foarte dezvoltat. Puțin pretențios către soluri, crește bine pe versanți și substraturi calcaroase. Frunzele sunt înguste, amintind foarte mult cele de castan. Coaja este ușoară, netedă, cu vârsta capătă fisuri. Ghinzile frumoase și mășcate sunt apreciate pentru efectul lor decorativ și sunt utilizate în medicina populară. Ghinzi Stejarului cu frunza de castan servesc ca hrană pentru porci, mistreți, rozătoare și alte animale de pădure. Le produce în cantități abundente în fiecare an.

Habitatul natural al Stejarului cu Frunza de Castan este nordul Iranului și Azerbaidjanul, unde crește la altitudini de până la 1800 de metri, formând stejărete montane, adesea amestecate cu alte specii. Alături de acesta, standul forestier poate include pe alocuri carpen, parrothia, Lankaran albicia, dzelkva, ulm și a. În Europa, Stejarul cu frunza de Castan a fost introdus în cultură în 1830, de Grădina Botanică Nikitsky. Este introdus cu succes în sudul Ucrainei, în teritoriul Krasnodar, Sochi, Pyatigorsk, Chișinău ...

Stejarul cu frunza de Castan este util în plantarea mixtă deoarece ajută alte specii să tolereze mai ușor căldura și seceta. Dacă seceta este prea lungă, poate arunca frunzele, revenindu-și la următorul sezon.

Ca și alte tipuri de stejar - Stejarul cu frunza de Castan este un furnizor de polen bun. Lemnul Stejarului cu frunza de Castan are nuanțe roșiatice, densitate ridicată și valoare înaltă pentru construcții, producție de mobilă. Din această cauză, el a fost supus unor defrișări pe durata a mai multor secole. Acum inclus în Cartea Roșie a Azerbaidjanului.

Rezistența la îngheț a Stejarului cu frunza de Castan este foarte subestimată. Are o creștere foarte rapidă. Atinge vârsta de până la 350 de ani.